Fiul risipitor

Numele i se trage de la profesia scursurii umane de ta tatălui său, care e popă. A fost alintat aşa încă din primii ani de educaţie, însă chiar şi astăzi mimează o grimasă când îl strigă cineva aşa. Viitorul îi fusese stabilit de atunci - urmează să-i ia locul tatălui său pe “tronul” bisericii, drept pentru care s-a înrolat la cursurile unei înalte şcoli din domeniu. Acum este bolborositor pe lângă scursura umană de ta tatăl său, care îl va învăţa cum să se tocmească pentru preţul unei înmormântări, cum să scuipe morminte în timpul slujbei, cum să vină beat mangă, muci, rangă, plop la oficierea unei nunţi şi cum să facă “glume” cu diverşi copii, ai căror mame au încredinţat secrete întunecate şi apăsătoare reprezentantului divinităţii.

Moment 1

Vizibil inconştient de cantitatea enormă de prostie pe care o posedă, Popică a aspirat întotdeauna la statutul de “jmeker” încercând să stea cât mai mult timp de calitate cu băieţii mai mari, care dominau pe-atunci bursa locurilor de “jmekeri”. Aceştia îl acceptau dintr-un singur motiv, destul de logic şi rezonabil: Popică primea procentul lui din şpaga pe care o lua scursura umană de ta tatăl său.

Aşadar, în seara unei sâmbete înnăbuşitoare de vară, Popică şi gaşca se pregăteau să plece la o discotecă obosită din Dăiţa [locaţie de importanţă crucială, ce urmează a fi detaliată pe larg într-un viitor post], localitate populată pe ici, pe colo, de fete sclipitoare [da, le sclipeau ochii în creieri când vedeau maşina de la volanul căreia coborai, iar dacă te împiedicai în drum spre ele şi-ţi cădea întâmplător, din buzunar, portofelul gras ca porcul de Crăciun, riscai să orbeşti]. Neavând permis, Popică era pasager. Având, însă, banii, era pasagerul care întocmea traseul din acea seară. Acea seară s-a dovedit a fi foarte specială pentru Popică. Începând promiţător prin aderarea sa la un grup de fete, continuând cu impresionarea uneia dintre ele [pe care de fiecare dată, înainte să ajungă acolo, o numea "norocoasa"], culminând cu a petrece împreună un timp destul de scurt pe o bancă ascunsă vederii, a ajuns la momentul în care fiul rătăcitor a decis că e timpul să se întoarcă acasă.

Cu mersu-i turmentat, Popică a început căutarea prietenilor săi dragi. Nu mică i-a fost surprinderea când, după ce a răscolit toată discoteca, a realizat că maşina ce l-a adus acolo lipseşte cu desăvârşire. Cu greu reuşind să formeze un număr de telefon, Popică a căzut pradă disperării. Din relatările martorilor [mai precis a şoferului], se pare că gaşca veselă, văzându-se cu un rezervor plin drept cadou din partea lui Popică, a hotărât să petreacă acea seară într-un loc mult mai select, lăsândul pe “bietul” Popică să se milogească la toţi cei care aveau un permis de conducere. Cei care l-au refuzat s-au lovit de blestemele fulgerătoare ale unui fiu de popă rural, blesteme ce vizau rudele apropiate ale celor cu mintea înceţoşată de diavol, iar el, la rândul lui, de şuturile acestora. Neavând altă soluţie, Popică a pornit agale, la pas, către casă. Nu s-a învăţat minte, însă. A mai umblat cu acei “prieteni” ai lui destulă vreme, dar de fiecare dată şi-a luat măsuri de precauţie. Cu toate astea, a mai venit de 2-3 ori acasă pe jos…


Moment 2

În redundantele momente în care sora lui Popică - Adriana - a observat cu coada ochiului că încep să-i crească ţâţele, a început să poarte numai bluze care-i evidenţiau noile calităţi tocmai dobândite. Fiind fiica unei scursuri umane unui preot, avea şi ea un procent din şpaga tatălui ei luată de la înmormântări. Drept urmare, nu era interesată deloc de preţul unui lucru - îl voia şi, de obicei, îl obţinea. Fiind destul de simpatică - poate prea simpatică pentru acea zonă - învăţase cum să zâmbească. Desigur, de câte ori trecea pe stradă, toţi holetii îi făceau invitaţii la diverse evenimente precum tăiatul unei găini sau cumpăratul unei perechi de cizme. Alţii, mai îndrăzneţi, îi povesteau chiar scenarii care implicau participarea ei într-un mod crăcit.

Ajungând şi la urechile lui Popică aceste lucruri, acesta a realizat instant că poate fi un frate mai mare corect şi a încercat să se implice în protejarea surioarei sale. Numai că surioarei sale îi plăcea la nebunie să se simtă dorită, chiar şi de către nişte purtători de izmene, şi l-a îndepărtat rapid pe Popică din anturajul ei. Lăsând mereu impresia, în discuţiile cu potenţialii “iubiţi”, că şi ea ar vrea să petreacă impreună cu respectivul o seară romantică pe o bancă ascunsă vederii în scopul de a chicoti frenetic şi stupid şi de a se supăra de fiecare dată când respectivul i-ar fi atins “din greşeală” mândrele podoabe de mărimea unor mere storcite, Adriana a început să-şi formeze o părere foarte bună despre abilitatea ei de a pune stăpânire pe mintea unui flăcău.

Ceea ce a dus la un eveniment de anvergura unei clisme: într-o seară, Adriana a fugit de acasă împreună cu un, până atunci, inofensiv băiat. Câţiva băieţi cu intenţii admirabile şi oneste l-au anunţat pe Popică. Acesta, într-un exces de zel, s-a gândit că va rezolva situaţia prin forţele proprii şi că astfel Adriana va fi mustrată. Eventual, procentul ei de şpagă va fi fost transferat în contul său de studii. După ce şi-a alarmat părinţii, Popică i-a asigurat că, până ce cocoşul va anunţa răsăritul, Adriana va fi acasă, bătută [de el] şi nefutută [slabe şanse, Popică a ratat momentul]. Mobilizând o turmă întreagă de 3 derbedei, Popică a cutreierat toate barurile, cafenelele, restaurantele, pubelele, şanţurile şi balcoanele de la parter întâlnite în cale. Neavând rezultate şi convins că situaţia va trage rapid în jos demnitatea-i şi-aşa împrumutată, Popică a hotărât să se oprească într-un bar, alături de cei 3, şi să-i recompenseze pentru efortul depus. Toată noaptea. De toţi banii.

Întorcându-se acasă înainte de răsăritul soarelui, Popică a căzut învins pe banca din faţa porţii sale. Peste Adriana şi flăcăul ce-o “răpise”, într-un moment de infinit romantism umed. Cei doi s-au speriat, iar Popică a început să sforăie. Peste ei. Nu-şi mai amintea cum a ajuns la el în pat şi de ce a dormit îmbrăcat, însă îi mulţumea lui Dumnezeu că de data asta nu a făcut pe el. Ulterior, după ce s-a trezit, a aflat că Adriana a ajuns acasă la nici un sfert de oră după ce el plecase. A rezolvat repede situaţia cu părinţii ei, care s-au liniştit imediat. Abia după aceasta a folosit ieşirea ei secretă, care nu face zgomot: fereastra camerei sale.